Este sâmbătă, ora 16:30. Sar din pat la auzul telefonului și o voce mă întreabă ce mai fac. Mă întreabă dacă-i pot returna scula de schimbat filtrul de ulei la motocicletă și concluzionez că e Vlad. Mi se pare ciudat că Vlad îmi cere sâmbăta spre seară (începe să se întunece) cheia pentru filtrul de ulei pentru că ”îi trebuie neapărat” dar este a lui, așa că… Mă sună că a ajuns. Iau rapid ceva pe mine și cobor străduța, la capătul căreia îl văd cu ochii-n telefon.
Și întâlnindu-l, văd un motociclist oprind pe străduță la 3-4 metri de noi. A turat puțin motorul și remarc asemănarea izbitoare cu modelul de Shadow pe care-l așteptam în preajma Crăciunului.
Îi spun lui Vlad despre acest aspect în timp ce mă holbam entuziasmat la tobele care arătau atât de familiar și sunau incredibil. După câteva secunde, motociclistul trece pe lângă noi în trombă și am observ rânjetul satisfăcut inconfundabil al lui Cristișor.
Am rămas mască. Nici n-am mai putut reacționa corespunzător. În timp ce vine spre mine ”urlând”, rămân blocat în mijlocul drumului ca ”un iepure surpins de lumina farurilor” ca să-l citez pe Cristișor.
Desigur, a testat cauciucurile și derapajul ”controlat” pe dreapta. Evil Knievel at its best
