- Lucrarile continua
A mai trecut ceva timp de cand nu am mai scris dar recunosc ca am fost cam lipsit de inspiratie in ultima vreme, insa nu mi-a lipsit activitatea. Nici lui Cristian, nici lui Vlad si nici celorlalti prieteni care m-au sustinut in diverse feluri pentru a duce proiectul la bun sfarsit.
- Cugetari
Acum, in al unsprazecelea ceas cand proiectul se apropie de final, totul devine mai clar si realizarea faptului ca in curand voi putea imbratisa Shadow-ul din toate punctele de vedere imi creeaza o stare de bine greu de exprimat in cuvinte. Este o stare de nerabdare amestecata cu fericire, cu liniste si agitare. Cred ca totusi exista un cuvant pentru asta: emotii. Si de ce nu as fi emotionat?! E ceva ce imi doresc de mult timp dar nu credeam ca se va realiza vreodata. Dintr-un motiv sau altul imi gaseam mereu scuze pentru a nu-mi urma acest vis placut de vara, acest moft cum ar spune unii, dar caruia eu ii spun completare. Am fost mereu fascinat de motociclete, biciclete si alte metode de producere de amintiri frumoase, lipici pentru legarea prieteniilor si eliberare de cusca urbana, atat emotionala cat si fizica.
Cei mai multi suntem atat de prinsi in aceasta cursa a cotidianului incat uitam ca exista si altceva decat munca, stergerea prafului si risipirea salariului pe cumparaturi si gadget-uri si alte lucruri care ne impovareaza nu doar fizic prin epuizare dar si psihic prin limitarea trairii. Nu vreau sa ajung sa-mi para rau ca mi-am risipit viata pentru ca am fost prea captat de tot ce inseamna mai nou „viata omului responsabil”. Nu fug de responsabilitatea ci de conditia omului captiv intre plata ratelor si prezenta la locul de munca. Imi ador locul de munca (pare ciudat pentru unii dar imi place ceea ce fac), imi platesc taxele, impozitele, ratele si toate celelalte dari la timp dar vreau ca la sfarsitul zilei sa pot privi in urma si sa nu vad doar munca, hrana, cotidian. Vreau sa simt ca am facut ceva cu cele 24 de ore care mi-au fost puse la dispozitie. Cine stie cate ore mai primesc?
Daca a scapa din cotidian inseamna sa ne adunam la Cristian la Garaj, atunci asa sa fie. O povestioara amuzanta, o gluma buna, un sfat prietenesc si totul capata sens. O plimbare cu bicicleta sau motocicleta, o iesire la o cafea sau pur si simplu o plimbare la pas este un bun inceput pentru schimbarea felului de a trai. Pas cu pas se cladeste in minte si-n suflet deschiderea catre a fi mai activ iar dorinta de a te cufunda in fotoliu cu ochii beliti la TV si creierul deschis ca o galeata pentru dejectiile difuzate este tot mai mica. Americanii numesc asta baby-steps.
- Pregatiri
Cred ca am alunecat putin de pe fagasul pe care pornisem asa ca revin la subiect: Midnight Shadow Blue.
Cand m-a intrebat Cristian ce culoare vreau sa vopsim Umbra i-am comunicat ca merg pe mana lui si am realizat in scurt timp ca am facut o alegere cat se poate de buna. Cred ca a ajuns sa ma cunoasca foarte bine, poate chiar mai bine decat ma cunosc eu. Cand mi-a aratat pentru prima oara recipientul cu vopseaua care urma sa imbrace minunatia pe 2 roti numita Honda Shadow am ramas blocat. Mi-a crescut tensiunea si am inceput sa zambesc de incantare. Era mai mult decat mi-am imaginat, iar numele acestei nuante de albastru era parca predestinat Umbrei.
Dupa o perioada de activitate intensa de curatare si pregatire a pieselor la care au participat activ Vlad si Cristian, a venit timpul lui Cristian sa finalizeze lucrarea, sa finiseze munca „ucenicilor” sai si sa dea sens acestui proiect.
Imagini cu pregatirea pieselor si a diverselor stadii prin care au trecut vor fi intr-o postare viitoare.
Poate ma repet, dar fara Cristian acest proiect ar fi durat o vesnicie (asta daca ar mai fi existat in primul rand) si cu siguranta nu s-ar fi aflat in apropierea mea. A cam avut de lucru nu gluma dar pana la urma, dupa curatarea, gresarea, aranjarea si montarea motorului in multe zile si nopti in Garaj si nu numai, s-a ajuns la faza in care trebuia sa vedem si o luminita la capatul tunelului.
