O aduce Cristian acasă, se oprește în spatele blocului și-mi întinde casca: ”Hai, dă o tură!”

Atât mi-a trebuit. Nici nu era nevoie de cuvinte. Mă urc pe ea, cuplez a-ntâia și plec ușor.

Mi se pare puțin grea. Accelerez ușor și schimb. Greutatea aparentă a dispărut. Merge ca un armăsar la galop. Simt că plutesc.

Da… Puterea ei este incredibilă. Nu bag mâna în gas pentru că nu e nevoie. O mângâi plăpând și ea îmi dă tot ce vreau: sunet, vibrații, viteză, fericire cu miros de benzină fără plumb. Oh da… Aș vrea să nu mă mai opresc. O parchez și o opresc la ”locul ei”. Adelina pare că ar testa poziția în șa, așa că îi cedez locul. Stai așa să o pornesc. Trage de 2 ori de accelerație și un zâmbet larg completează imaginea. De ce ar vrea cineva să oprească muzica?

……

Caut acasă câteva date despre ea și le aștern cu drag:
– Honda Shadow 600cc ’89
– prima înmatriculare exact de ziua mea, pe când împlineam 4 ani ????
– capacitate 583cm cubi
– greutate ~ 200kg
– 2 cilindri în V, poziționați la exact 52grade
– 2 bujii/cilindru
– 6 valve
– îi place să zboare și să toarcă deopotrivă

Te invit sa dai Like/Share daca ti-a placut articolul
fb-share-icon