E decembrie deja si inca stau cu gandul la 2 roti… Toata vara am petrecut-o pe bicicleta si a fost GROZAV, insa mi-e dor de motociclit.
Mi-e dor de sentimentul acela placut de a zbura efectiv de pe loc si de a ajunge in maxim 15 minute in orice colt al orasului, indiferent de trafic. De fapt simt ca zbor mai ales cand e aglomeratie nasoala, ambuteiaje si claxoane. Fasti-fasti si am trecut printre masinile blocate la rosu. Plec primul de la semafor si nu stau la cozi. Totul are insa o limita, de fapt mai multe dar la mine se rezuma in primul rand la supravietuire si anume, atentia maxima pentru a nu ma imprastia careva pe carosabil, instinctul de conservare cum ar spune unii si in al 2-lea rand bunul simt pentru ca sunt conducator atat auto cat si moto, cat si pieton, biciclist si mai nou roller-blader -> incepator ????
Dar sa revenim la “mioritele noastre”…
Se face ca era o sambata destul de racoroasa si in jurul orei 9 il sun pe Cristi sa vad daca o comitem. Imi confirma, ma echipez “de scandal” si merg sa ii fac un “CPR“(resuscitare) Burgmanului.
Imi imping amanta langa Opelas si incep ss o dezbrac ca sa-i ajung la locul fierbinte. Pornesc Opelul, pun firele si fac legatura intre baterii, pun contactul la Burg siiii…. NIMIC. Invarte, invarte dar nu o ia din loc. Mai incerc o data, de 2 ori, de 7 ori. Mai stau si mai trag putin de gas… Hai ca trebuie sa o ia ca doar a mai facut-o. Mai dau de 2 ori si porneste. Sta bine la relanti si incep sa respir. Imi retrag injuraturile cu zambetul pe buze, opresc, inchid, ma echipez si… pornesc domol spre Garaj.
Ajuns acolo iau 3 scule: surubelnita cruce, surubelnita lata si o negativa si dau jos in 2 timpi si 3 miscari jumatate din carenele Burg-ului. Ok. My job here is done. Cristi, la aparat!
“Piscalim” si ne scarpinam in crestet, studiem carburatorul de rezerva dar parca ceva nu se leaga… Nu reusim sa intelegem de ce nu functioneaza deoarece totul e OK!
Adelina ajunge si ea si o las sa-i tina companie pana cand merg sa-mi relaxez muschii la o tura de Counter Strike cu colegii. Adica “Team Building” la birou cum s-ar zice ????
Dupa 2-3 ore ma intorc sa vad daca mai gasesc ceva din Burgman la Garaj. Era afara, parca pregatit spre a fi predat la REMAT. Totusi ma bucur ca nu la predat indienilor sa-l recicleze. Iese Cristi afara, pune contact motor si bombane ca nu stie ce sa-i mai faca. Sunt cam circumspect intrucat el nu se lasa pagubas prea usor. Stau cu ochii pe el sa-l vad cum pleaca de pe loc si… Vruuuuuuuuuuuuuum!!!
Zboara efectiv de pe loc si sunt in extaz! De atat de mult timp astept acest moment! Dar care era problema? Ce i-a facut? Cum l-a reparat? O intreb pe Adelina si ridica din umeri.
Stii ce, nici nu mai conteaza. Atata timp cat merge, ce mai conteaza “de ce”?
Si uite asa, dau rapid si eu o tura cu el si ma conving ca e realitate nu visare.
Il echipez mai repede decat s-ar echipa unul cand bate sotul partenerei lui la usa ????
Hai ca e bine. Acum pot sa dorm linistit, sa ma plimb in voie si sa-l vand… Dar nu inainte sa ma plimb cu el cat pot de mult inainte.
Cristi, MULTUMESC!
