A-nceput l-amiaz sa cada cate-un fulg
Si n-a mai stat.
Zapada s-a asezat..,
Sa astupe parca toate gropile
Din sat.
Nu-i lumina, deci nu-i bine
Zapada-i de-o palma-acum.
Vantul bate in ne?tire,
Ma patrunde cu-ndarjire…
Ce sa spun?
Cam asa a inceput plimbarea mea de seara spre casa, cu Burgmanul.
L-am gasit plin de zapada si l-am incurajat ca pe un murg ascultator, respirand in casca mai ceva ca Darth Vader.
Am pus contactul si a pornit fara comentarii, asa ca am inceput sa-l curat cu emotie anticipata pentru drumul ce m-asteapta. Cand a putut fi calarit l-am intors cu chiu, cu vai si am pornit, la fel ca la dirtrack: fundul ii fugea in toate partile, eu eram cu picioarele mai mult pe jos “just-in-case” si asa am mai mers 200m pana la prima curba pe care am luat-o foarte incet… Apoi am mai prins curaj si am mai accelerat un pic, fiind cu o jacketa groasa pe mine care ar fi preluat o buna parte din soc in cazul unei cazaturi.
Ajuns la sosea, nu am gasit asfaltul decat pe ici pe colo. Probabil ca au fost luate din nou prin surprindere autoritatile. Deh… “Iarna nu-i ca vara…”
Ajung pana la urma in Episcopia la primul sens giratoriu catre Oncea si fac cea mai penibila incadrare (ma refer aici la una pe laaaaaaarg) si ii dau bice, cu spatele in derapaj cand intr-o parte, cand in cealalta.
Cobor usurel pe Transilvaniei, trec de Patria si incep sa ma felicit cat de frumos am venit fara sa cad.
Ajuns la semaforul de la Electrica si fiind verde merg mai departe, cand, razbunarea savanei ma izbeste. “Zebra” parca ma paleste cu copita si ma asez frumusel pe stanga, apoi fac o pirueta cu tot cu Burgman.., asa ca de sezon, dupa care ma opresc. Nici o problema, maini, picioare, cap, roti oglinzi… toate la locul lor neafectate. Ma ridic, il pornesc din nou, uitandu-ma in urma la portiunea cu gheata care straluceste multumita ca mi-a stricat seara. Dar nu o las sa mi-o strice si imi continui drumul spre casa fara alte probleme. Am ajuns doar putin murdari dar este apa pe Cris…
Merry Christmas and a Happy New Year!
