Sau cam asa ceva era melodia. Desigur, exagerez putin. Sau poate nu!?!
A sosit acel moment in viata mea, ca in viata multor altor barbati sa se desparta de prima motocicleta. Pentru unii e mai usor pentru altii nu prea. Drept e ca Burgul meu a simtit ca ceva nu e in regula.
Totul a inceput cu o sedinta foto, apoi alte cateva, desi in ultimii ani il cam neglijasem.
Apoi, in aceasta dimineata uda si rece de Duminica a primit un tratament gen “Spa”, cu spuma si apa calduta peste tot, si intre spitele de la roti si pe sub sa, ba chiar si pe la toba. Ceva era in neregula deoarece facea baie cand ploua si cam atat.
A primit o verificare a uleiului, a antigelului, i-am strans si frana de mana care blocheaza roata spate cand e parcat. A urmat o tura pe la benzinarie unde i-am verificat presiune in pneuri.
Totul parea sa anunte ceva si si-a dat seama ce. Plecand de la ERA cu directia Gara, zapam prin trafic, ocolim baltile, trecem podul “de pontoane” (care va ramane podul de pontoane pentru oradeni cred ca forever..), si apoi facem dreapta pe langa Colors cand simt ca nu mai vrea sa ma asculte. Face nazuri, da din fund si ma azvarle in noroiul de pe sosea, de mi se zdruncina creierul in cap si-mi sare camera din suport. Da, s-a citit corect: “noroiul de pe sosea”. Burgul asezat pe dreapta mai necheaza o data si inchide ochii. Eu ma ridic contrariat si ma minunez cat pot fi de murdar si cum am putut cadea la o viteza atat de mica. Il ridic, ii dau cheie si merg putin mai incolo ca sa degajez banda de circulatie. Ma mir ca n-a oprit nimeni sa ma-ntrebe daca sunt ok sau ceva… Butt-fuck-it. Da! “Butt” si nu “but”! ????
Vazand in ce hal arat, am dat fuga acasa sa ma schimb si m-am intors in scurt timp in sa ca sa ajung la Gara unde venise viitorul proprietar.
Intram la FastFood sa ne incalzim cu o cafea, dar nu le mergea aparatul.., asa ca am sorbit un ceai.
Ne-am depanat aventuri motociclistice, sau mai bine zis, scuteristice, dupa care am mers la Ocsca (Ocico pentru mine) ca sa facem contractul de vanzare-cumparare si sa-si si ia manusi si o casca pentru ca cea pe care o avea era mai mult o caciula de plastic, cu polistiren pe interior si fara viziera sau alte “figuri”.
Cu toate ca piata era deja goala si ma simteam ca intr-un film in care toti fug din fata apocalipsei, numai eu ma indrept hotarat spre ea, gasim o ghereta primitoare si rezolvam rapid actele.
Negasind o casca in piata, i-am vandut casca mea secundara omului si i-am daruit o pereche de manusi de iarna ca imi era mila de ceea ce il astepta. De ce? Pentru ca pe acea vreme cacacioasa cu frig si ploaie, urma sa calareasca Burgul pana dincolo de Cluj. L-am condus pana la iesirea din oras, i-am urat drum bun si m-am intors acasa, ud leoarca si plin de compasiune pentru “fratele motorist” care era probabil la fel de ud ca mine, doar ca mai avea de facut ~200km pe acea vreme.
I-a luat vreo 5 ore dar a ajuns cu bine asa ca pot dormi linistit, dar numai pe stanga pentru ca pe partea dreapta ma doare totul la orice miscare… Eh.., macar am o amintire cu el din ultima zi. Fara nici un eveniment care sa-i marcheze plecarea parca nu era interesant.
—later edit: durerea nu s-a mai facut simtita dupa 3 luni, deci totul e bine—
the end.
