Ooops, he did it again…

Dar cum si ce?!?

Stateam eu asa.., linistit intr-o zi la birou cand, schimband niste replici cu Cristi, se petrece urmatoarea discutie:

Cristian: Antoane…
Cristian: Mă gândesc să vând Africana

Toni: de ce?

Cristian: Dacă te interesează, ți-o rezerv ție
Cristian: Din considerente practice și financiare :))

Toni: ah, inteleg
Toni: as vrea sa o iau ca e faina dar cred ca e cam mare pentru ce vreau eu

Insa, dupa ce mi-a spus ca se gandeste pe viitor la un 1200 GS, am spus in sinea mea, desi inca nu stiam constient asta, ca nu are voie sa plece Africana din familia noastra.

Dar ce sa vezi, eu fiind foarte vizual, primesc o poza de primavara:

Africana prin INEU - XRV750

Era clar ca urmatoarea mea replica e justificata:

Toni: Doamne, ce frumoasa-i Africana….
Toni: doar sa-mi fac sanje rau.., care i-ar fi pretul?

A urmat apoi o conversatie telefonica in care mi s-a propus un buy-back al Alpinului si diferenta pentru Africana… Nici nu mai e urma de indoiala ca de aici incolo a urmat doar o parte de stabilire a conditiilor si detaliilor si… a doua zi eram in drum spre un teren neutru si oarecum la mijloc: Piatra Craiului.

Am mers cu emotie spre acel loc de intalnire nu doar din pricina faptului ca ma astepta Africana in varf de deal dar si pentru ca imi era oarecum teama sa cobor serpentinele ca prim drum facut cu o motocicleta pe care nu am mai condus-o niciodata, doar m-am urcat in sa si atat… Dar am primit asigurari ca mi-o va cobori el la baza dealului si am acceptat.

Drumul dinspre Cluj spre Piatra Craiului a fost rezonabil, desi mi-a luat aproape la fel de mult sa ies din Cluj Napoca, cat mi-a luat sa ajung, dar totul se intampla cu un motiv, asa ca am luat-o incet si sigur, ca un Cadilac.

Cand mai aveam cativa KM pana la locul de intalnire, un alt motociclist imi da blitzuri din sens opus: era ea, frumoasa si supla Africana, incarcata cu Heavy Duty sidecases si zburda fara parca sa le simta.

Am urcat serpentinele impreuna si am facut cunostinta cu ea, asa cum trebuie, mangaind-o si incalecand-o bland; a reactionat frumos la acest inceput frumos de calatorie si mi-a dat voie sa o plimb putin prin parcarea goala – era de parca ne-am fi cunoscut de mult timp – subtila in acceleratie si in acelasi timp, zburdalnica daca e cazul, o suspensie si o ciclistica de exceptie, o sa comoda si un rezervor care te face sa te simti acasa. In acel moment am decis ca nu mai e cazul sa „fiu ajutat” pe serpentine.

Am mancat ceva, am mai povestit si apoi a urmat momentul plecarii in care, ne-am despartit si am plecat fiecare in directia lui. Entuziasmat dar grijuliu, am coborat serpentinele fara cel mai mic efort sau teama si drumul spre casa a fost mult mai placut decat mi-as fi imaginat.

Cristiane, multumesc pentru inca o motocicleta pe care nici nu stiam ca o doresc pana in momentul in care ne-ai facut „lipeala”. Brothers know best.

Te invit sa dai Like/Share daca ti-a placut articolul